Pe calendar e toamnă. În aer încă nu e. Mă păcălesc că vara nu vrea ca să plece aşa cum credeam că tu ai să rămâi. Pândesc mălinul şi îi număr frunzele mereu. Sunt verzi, dar parcă ieri erau mai multe. Soarele încă îşi ţine razele calde, dar totuşi azi adie vântul. Aduce cu el mireasma parfumului tău de mult uitată. Privesc din nou copacul ce umbra mi-a ţinut întreaga vară şi frunze cad acum văzând cu ochii. Alerg spre gară, poate vii…
Tăcută şi rece, gara de piatră s-a ascuns după norii gri ce se imbulzesc dincolo de calea ferată. Noaptea se lasă neagră şi toamna îmi face cu ochiul pe un colţ de bancă, pe peron. Nu a venit. O simt în aerul tare ce-mi gâdilă nările. E aproape! Speranţa creşte odată cu vântul ce îmi şopteşte la ureche că haina de pe mine e prea scurtă. Primul strop cade şi ploaia vrea să mă alunge acasă. Miroase a praf ud şi a amintiri de mult uitate. De departe, dincolo de perdeaua unei ploi liniştite de toamnă, se aude un tren. Emoţii mă-ncearca şi trupul vibrează. Călătorii coboară grăbiţi şi printre ei tu nu te ascunzi chiar dacă eu te caut.
Îmi plouă în gânduri şi în vremurile ce-au fost odată cu iubire. Azi stau tăcut pe peronul gării de unde altădată te-am lăsat să pleci. Te-ai dus odată cu ploaia ce-a venit peste mine.
Între două trenuri, mai trece un anotimp şi tu nu mai vii înapoi.O idee de Mirele Pete. Tema propusa de Carmen.
33 de comentarii:
Tudor, mi-ar fi parut teribil de rau sa nu scrii si eu sa nu citesc aceste randuri minunate..."Miroase a praf ud şi a amintiri de mult uitate"! Dar stii ca scrii bine si ca ploaia chiar asa miroase, a praf ud, sau a prospetime, depinde de anotimp. Si ca toamna te asteapta dupa...colt, sau pe o alee. Foarte frumos, sper sa participi si la povestea urmatoare, tema e propusa de mine si se numeste: Parfumul prmei zile de scoala. O seara frumoasa!
Mirela P - iti multumesc si ma bucur ca ti-a placut ce am scris. Mi-ar face placere sa imi amintesc si de prima zi de scoala.
Seara frumoasa sa fie!
Trec rar trenurile pe la voi daca au loc anotimpurile intre ele.
Si nu-i nimic daca nu a venit acum...poate in anotimpul viitor. :)
Lunapatrata - Multumesc. Involuntar sau nu, La Piatra Neamt sunt doar trei destinatii posibile pe calea ferata: Bacau, Bicaz sau Bucuresti. daca ignori marfarele, gara e pustie ore in sir. Iar anotimpurile... trec si ele cu iubiri cu tot. Insa toate se intorc mereu, nu-i asa?
Da, asa este,la un moment dat toate se intorc, pe principiul rotii care se tot invarte...asta inseamna ca totdeauna mai e o speranta, ca nimic nu se termina niciodata. :)
Lumea e ciclica, timpul se intoarce si el. Nici un anotimp nu seamana cu altul insa poarta acelasi nume in fiecare an; iubirea poate astfel sa fie sub alta infatisare si sentimentul sa ramana acelasi?
In final, de fiecare data ramane doar speranta.
Da, iubirea poate sa apara sub orice infatisare dar tot iubire este, sentimentul nu se schimba. Si ce noroc avem cu speranta asta, asa-i?
Avem noroc, dar speranta s-a nascut oare tot din dorul iubirii?
Nu stiu din ce s-a nascut speranta, dar stiu ca exista dor. Si mai stiu ca...uite, ploua! ;)
:) Nu aveai cum sa spui mai frumos de atat! Daca ploua e un semn, e clar! Mergem? Fiecare-n gara lui? Sau doar eu trebuie sa-mi astept iubirea?...
Eu am gasit-o,m-a gasit,ne-am gasit...dar daca vrei, iti tin de urat pana vine trenul din care o sa coboare si iubirea ta. Sau sa las ploaia sa faca asta?
Pari o companie placuta:) Iti multumesc pentru bunavointa si nu numai. Te tin aproape daca imi permiti, cuvintele tale intrezaresc vise si dincolo de ploaie.
Superb! De mult n-am mai citit ceva atat de romantic si patrunzator. sau poate unde se potriveste cu starea mea ciudata de acum...
O toamna frumoasa sa ai! :)
Claudia - long time no see! Multumesc mult de tot!
Frumoasa tema, frumoasa povestea, frumos mesajul :). Un realist devine foarte usor un romantic dupa ce trece prin blogul tau, prin viziunea ta unica.
Felicitari, ma simt mandru sa te am ca prieten! :)
Dan - ma flatezi de fiecare data cand treci pe la mine. Respectul e de partea mea, prieten drag! Multumesc din sulfet!
3 destinatii..oare ce alegem,oare de ce asteptam din partea celorlalti atunci cand e cazul sa facem noi primii pasi?..superba povestea! Te felicit din suflet dragul meu prieten pt ceea ce esti si creezi :*
Iany - stii tu cum e cu inima fiecaruia... atunci cand e vorba de iubire, bate in tonurile dragostei si dicteaza mersul lucrurilor mai presus decat o face creierul. Cred ca in primul rand asta ii diferentiaza pe oameni de restul vietuitoarelor. Iti multumesc, scumpa prietena! Te imbratisez mereu cu drag!
intotdeauna ma tii captiva, randurile tale ma fac sa revin asa cum poate tu ai strabatut peronul acela de "n" ori...esti f talentat si pur si simplu, crede-ma, ma hranesc cu postarile tale... o zi frumoasa!
îmi place mult când scrii, când te înfăşori în metafore. poate că toamna aceasta care ne aşteaptă, care ne sărută deja pe la tâmple îţi va da răgazul necesar pentru asta, pentru textele tale atât de profunde.
să fii bine, tudor.
ADA -ma bucur ca revii de fiecare data. Prezenta ta aici ma incanta. Iti multumesc mai mult decat crezi tu. O zi senina!
Psipsina - si eu mizez pe faptul ca toamana ma va tine mai aproape de foaia alba ce se vrea scrisa. Metafore ard in mine uneori in momente ciudate si se sting pana ajuns sa fie asternute pe o coala de hartie. Unul din castigurile toamnei este timpul. Iti multumesc mult si ziua sa-ti fie linistita!
Toamna aduce cu ea un amestec ciudat de melancolie si inclinatie spre visare molcoma, usor trista... Eu te inteleg perfect, stii asta.
Si cum stiu bine gara din Piatra Neamt, iti inteleg starea. Gara aceea are un farmec al ei, cu tot cu aerul ei putin bacovian. Numai buna sa inspire...
Mi-a placut mult, imi place mult cum scrii, Tudor.
Sonia - gara e tacuta si trista. Eu asa o vad cand ploua. Nimeni nu se inghesuie sa plece sau sa vina aici cu trenul. Poate si pentru ca trenurile importante pleca noaptea... Cine stie. Bacovia e de vina pana la urma:)
Multumesc si zi senina!
ai scris atat de frumos incat am avut impresia ca vad si eu gara si simt cum miroase ploaia...
intr-o buna zi va coborai si ea din tren...dar vei mai fi acolo?
Pandhora - cand astepti visul sa se implineasca, nu mai tii cont de timp. Indiferent cand ea coboara din tren, eu voi fi pe peron sa o astept. Iti multumesc. Seara senina!
o sa-ti arat intr-o zi cat de mult iubesc eu ploaia.
Anna - am sa fac azi o marturisire. pe tine te-am citit inainte de a scrie aici: http://isabelle-ana.blogspot.com/2011/05/verde.html
Multumesc e prea putin, draga mea prietena.
" mai trece un anotimp şi tu nu mai vii înapoi."- superba postarea, extrem de profunda...Mi-au dat lacrimile.
Foarte frumos scrii..
As vrea sa te am ca prieten.O sa te urmaresc si te astept oricand pe la mine:x
Bine ai venit, Aimee. Iti multumesc mult pentru aprecieri. Sa ai o seara senina si sa ne auzim mereu cu bine!
intr-o gara pustie ca a ta din Piatra-Neamt am stat si eu de atatea si atatea ori si poate gara de aici nu are acel farmec bacovian mai sus amintit. dar garile in sine sunt un loc trist,apasator pt ca nu stii daca se va mai intoarce,fie o ea sau un el,nu stii daca din trenul pe care il auzi in departare va cobori si cel/cea pe care sufletul tau o/il asteapta cu atata sete. e ceva ce depaseste puterea noastra de intelegere,de exprimare. asta o poti simti doar cu sufletul. ma linistesc randurile tale,sufletul tau pe care il transpui atat de bine in scris. si,cu acordul tau o sa las si eu franturi din sufletul meu pe aici,pe la tine...
cu mult respect
Marie-lou - poate gara in sine nici nu conteaza ca locatie, ci doar ca idee a asteptarii. Cu totii ne trezim uneori in ipostaza de a astepta intr-o gara o speranta... Iti multumesc pentru gandurile tale frumoase. "Franturile" sufletului tau vor fi mereu bine primite pe aici. Iti multumesc si iti ofer mereu un zambet senin!
ce frumos ai scriss!!!
Multumesc frumos, Ana Maria! O zi senina sa ai!
Trimiteți un comentariu